Biblia de neon: viaţa bate tabloidul

Dacă ar fi să ierarhizez toate romanele pe care le-am citit în viaţa mea în funcţie de cât mi-au plăcut, John Kennedy Toole ar fi, în cazul meu, pe locul doi cu “Conjuraţia imbecililor”. Eu ştiam că Toole a avut un singur roman publicat pentru că ştiam că a debutat postum, aşa că atunci cand am văzut numele lui pe Biblia de neon am ridicat mirat din sprâncene gândindu-mă că e vorba de altcineva care s-a folosit de numele lui Toole (aşa cum fiul lui Frank Herbert a continuat saga Dune). Dar citind pe copertă istoria publicării romanului care îl certifica pe Toole ca fiind autorul nu am mai ezitat. Acum însă îmi pare rău că am cumpărat cartea asta.

Măreţele maimuţe sau cum lungimea contează (în rău)

Măreţele maimuţe e o satiră la adresa societăţii moderne în care Will Self ne propune o lume inversată: ne împinge să ne gândim cum ar fi fost lumea noastră dacă specia mai dezvoltată pe scara evoluţiei ar fi cimpanzeul şi omul ar fi cea mai apropriată rudă a lui, dar de pe treapta imediat inferioară. Self reuşeşte să descrie cu destul har totul, la un moment dat m-am simţit gândindu-mă la faptul că adepţii ideii că ne tragem din maimuţe nu au cum să nu fi avut dreptate. Că doar din întâmplare lanţul mutaţiei genetice a luat un cot şi am ieşit oameni şi nu cimpanzei.  Că asta ar fi diferenţa, o singură cotitură.

Firmin, subteranele noastre

În general nu îmi plac romanele în care autorii vorbesc despre chinul creaţiei. Sunt pur şi simplu reticent că dintr-un astfel de subiect poate ieşi ceva interesant.

Aşa am gândit imediat după ce am luat Firmin de pe masa de la Cărtureşti  şi am citit rezumatul de pe copertă:

Firmin este o elegie pe jumătate fantezistă, pe jumătate riguroasă despre plăcerile literaturii, în care îndoielile, temerile şi dorinţele oricărui scriitor îi sunt atribuite unui şobolan cu un intelect hiperdezvoltat…

Şi mi-am zis: Nţţ!!

Da, ştiu că şi ăsta e un subiect, însă eu îl accept greu. Am deschis totuşi romanul la întâmplare şi am nimerit la …:

Locvace până la logoree în mintea mea, eram condamnat la tăcere. [...] Toate acele fraze superbe ce-mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată.

Atunci am ştiut că Firmin este un roman pe care vreau să îl citesc.

Narcisism la Radio Guerrilla

Recunosc ca sunt ascultator de Radio Guerrilla, de cand au inceput. Sictirit la maxim de posturile noastre de radio care imi dau muzica romaneasca de genu’:

 ”eu vreau cu tine/eu vreau sa fiu cu tine/as vrea cu tine/de-un milion de ori”

am vazut bannerul cu Radio Guerrilla care urma sa porneasca in cateva zile. Mi-am setat frecventa pe 94.8 la radioul din masina si am asteptat (ca nu aveam ce pierde in rest).
Si a meritat. Muzica buna de tot, mi-aducea aminte de Radio 4 pe care il ascultam cand eram in Austria (si din cauza ca oamenii acolo de la radio vorbeau engleza). Era radioul pe care il asteptam de ani de zile si in Romania. Si de-atunci Radio Guerrilla a ramas presetat pe tasta 1 pe radioul din masina mea.

Mutu si Radoi, nu faceti toti la fel ca… ei

A venit Mourinho in Romania… Bineinteles ca ziaristii lui peshte l-au intreabt ce a avut cu Mutu’. De ce a fost bulangiu si l-a dat afara de la Chelsea. Ca si cum, ai un angajat betiv si drogat, il dai afara, si ceilalti angajati il cearta te cearta ca l-ai dat pe-ala afara.

Lux in fiole de 15 minute

Imi plac perioadele de vacanta. Ma refer la intreaga perioada ce se intinde de la 15 iunie pana la 15 septembrie. Imi place sa imi iau vacanta la inceputul acestor perioade, pana cel tarziu 15 iulie, dar nu e o regula. Nu stiu din ce cauza, vacantele in sine nu au asupra mea efectul pe care il intuiesc ca il are asupra altora (daca e sa ma iau dupa declaratiile lor despre cat de relaxati si cu bateriile incarcate se simt dupa o saptamana de soare si multa bere). E un alt aspect care ma face sa astept perioada de vacanta cu bucurie: traficul din Bucuresti!

Mioritzo! Spune-i lu’ ma-sa ca fii-su’ a fost un idiot!

I-am trimis pe fotbalistii nostri in Elvetia cu cele mai simpatice ganduri de care am fost in stare. Nu speram nimic de la ei, as fi vrut doar un pic de emotie simtita la un scapat singur cu portarul…

Am facut egal cu Franta! Am vazut o echipa a Romaniei in sfarsit motivata, in sfarsit increzatoare ca va sparge complexul pe care il avem impotriva Frantei. Am lacrimat (ca un fraier sentimental, stiu!) cand i-am vazut pe ai nostrii fotbalisti cantand imnul din toti rarunchii. Da’ asa-s eu cand ma uit la fotbal.

Prigat – mai mult fruct, mai multa lipsa de inspiratie

Ni se spune ca bauturile de genul Coca-Cola sau Pepsi-Cola sunt asociate cu ce e mai rau pe lume. Se spune ca ar contine substante nasoale, care fac rau sanatatii: fac rau la ficati, ingrasa, dau stari de agitatie din cauza cofeinei din reteta. Prin occident, au aparut o gramada de initiative de zgandarire a awarenes-ului in ceea ce priveste bauturile astea si au fost interzise automatele de astfel de bauturi in scoli, spre dezamagirea copiilor, bineinteles. Din cauza acestor scandaluri, Coca-Cola si Pepsico au facut o mutare inspirata de includere in portofoliul lor de produse a bauturilor bazate pe fructe, necarbonatate. Toate spoturile publicitare au inceput sa prezinte dimineti insorite, familii fericite cu cate doi copii, servind micul dejun.

Romania, campioana europeana la fotbal!

In 1982, fotbalul din Italia a fost zguduit de un scandal legat de aranjarea de meciuri in Serie A. Era ceva legat de pariuri parca, si din cauza asta mi se pare ca s-a numit Scandalul Totocalcio. S-a lasat cu arestari, retrogradari, depunctari. In 1982 Italia a castigat Campionatul Mondial de Fotbal din Spania.

In 2006, alt scandal in Italia.

Nici eu nu blochez intersectia

Ma chinui de cand am inceput blogul asta sa gasesc timp si inspiratie sa vorbesc despre felul in care educatia poate fluidiza traficul. Imi imaginez in fiecare zi in trafic cum am sa fac eu o analiza a situatiilor intalnite si cum am sa imi urmez eu misiunea de raspandire a awareness-ului. Da’ lipsa timpului m-a impiedicat sa articulez ce am in minte. Si poate e bine sa o pornesc cu pasi mici, fara analiza prealabila
Am vazut azi, absolut intamplator, o reclama la un site demarat se pare ca pe 1 aprilie 2008 (deci nou-nout): www.eunublochezintersectia.ro. Despre importanta educatiei in trafic.