Ivanov – A.P. Cehov

Astazi am avut un noroc teribil. Am intrat la Ivanov, spectacol pus în scenă la Bulandra în regia lui Andrei Şerban!  E ceva in spectacolele de la Bulandra care rezonează cu tine, vibraţia emoţiilor punând stăpânire pe întreaga ta fiinţă. Mi-aduc  aminte de Oblomov şi nici Ivanov nu a fost mai prejos.  Am urmărit tremurând întreaga reprezentaţie, uneori străbătut de fiori pe şira spinării, dar de cele mai multe ori încercând să-mi înec lacrimile.

Despre piesă nu am mare lucru de spus, faptul că e scrisă de Cehov spune destule. Personajele sunt ruseşti până în măduva oaselor. Spleen-ul rus respiră prin toţii porii. Eu nu am pregătirea să critic o punere în scenă. Pot spune doar că au fost trei ore jumate delicioase şi am înţeles încă o data de ce îmi place atât teatrul şi de ce mă simt atât de atras de scenă. Totuşi îmi voi spune părerea cu privire la câteva aspecte.

1. Marius Manole în rolul lui Borkin a fost absolut magnific, cum m-a obişnuit de altfel. Simţeam o plăcere deosebită să îl văd cum umple scena, cum atrage toate privirile şi toate sufletele. De asemenea, mi-a plăcut Cornel Scripcaru în rolul lui Lebedev: a întruchipat foarte credibil şi haios personajul lui. Vlad Ivanov a fost inegal, alternând momente de forţă impresionante cu momente necredibile. Poate a avut zi mai puţin inspirată, dar am oarecari dubii. Cred totuşi că registrul trăirilor personajului lui a fost un prea vast pentru ce poate el duce.

2. O mare dezamăgire a fost momentul aplauzelor. Publicul a aplaudat mult, chemîndu-i pe actori pe scena. La fel ca la Oblomov, nu toti au răspuns chemării noastre. A fost un moment penibil în care patru actori se rugau fără succes de cei din culise să vină să ne salute. Cei care au venit să primească aplauzele noastre îşi cereau stingheriţi scuze că sunt doar ei acolo. A fost trist pentru că publicul chiar a aplaudat puternic… Victor Rebengiuc nu a răspuns (la fel ca la Oblomov (later edit: am greşit spunând despre Rebengiuc că nu a ieşit la aplauze în Oblomov când el nici nu a jucat în Oblomov. Cel care nu a ieşit la aplauze la Oblomov a fost Ion Besoiu, dar nu numai el…)), dar şi mai grav a fost ca Vlad Ivanov, personajul principal, nu a fost printre cei care s-au întors… Vineri am fost la Egoistul şi am fost emoţionat de felul în care Radu Beligan a primit aplauzele noastre. În schimb Vlad Ivanov are lacune şi în ceea ce priveşte respectul pentru public. Sper doar să nu aştepte să împlinească 92 de ani ca să înveţe lucrul asta. Oricum, va regreta că a risipit aplauzele alea ale noastre.

Concluzia ce se trage totuşi este că Ivanov în regia lui Andrei Şerban este un spectacol de excepţie. Punerea în scenă este remarcabilă, textul îţi ridică multe semne de întrebare. Trebuie să mergi!